Sfanta Manastire Barsana din judetul Maramures

PREZENTAREA MANASTIRII

Aceasta sfanta manastire, plina de taina Crucii si a Invierii lui Hristos in Biserica Sa, sinteza intre evlavie si arta, unde rugaciunea ziditoare de suflet frumos se uneste cu munca artistica, ziditoare de lumina construita din piatra si lemn, Barsana - este o icoana a sufletului crestin ortodox maramuresean la rascruce de milenii, o speranta pentru un viitor binecuvantat, este un loc sfant unde natura se uneste cu Biserica in Liturghie cosmica.Valea Izei este tinutul de legenda al sufletului romanesc. Dincolo de coline si paduri, exista o alta geografie - mai profunda -, aceea a sentimentelor. La temelia tuturor acestora - coline, paduri, sentimente - se afla credinta, iubirea si nadejdea. Aici, in aceste locuri, oamenii si lucrurile sunt impacate cu ele insele, impacati cu ei insisi.Sfantul lacas al Manastirii Barsana apropie, o data mai mult, Valea Izei de Dumnezeu. O manastire de maici este inceputul retemeluirii a ceea ce a fost odinioara, o vatra de ortodoxie intr-un autentic, „picior de plai, pe-o gura de rai”. Aici, ca si-n alte locuri miraculoase din tara, intelegem, mai bine, locul neamului romanesc, intre Dumnezeu si bucata de pamant.Apartinand de Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului, Manastirea „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” din Barsana este situata la 22 de km sud-est de municipiul Sighetul Marmatiei, la iesirea din Barsana, spre podul Slatioarei, unde spatiile dumbravilor largi ale Izei se stramteaza, spre localitatea Stramtura, fiind cel mai stramt vad al Izei.De la kilometrul 17 al Drumului Judetean 186, trecand pe sub o frumoasa poarta maramureseana, se rasuceste in sus aleea care duce lin spre manastire; intrarea in incinta propriu-zisa se face pe sub semetul Turn - clopotnita, dincolo de care, pe partea dreapta, biserica tasneste mladioasa spre cer - pana nu demult, cea mai inalta biserica de lemn din lume.De la biserica porneste aleea pietruita si strajuita de flori ce duce spre Staretie, constructie supraetajata de o cuceritoare fantezie arhitectonica, remarcabila transpunere creatoare a stilului maramuresean al bisericilor de lemn. Pe pajistea verde din stanga aleii se afla un Altar de vara si un Aghiasmatar, iar pe dambul din dreapta, la oarecare distanta, Casa Artistului - o fermecatoare vila destinata sa gazduiasca, pentru repaus si creatie, carturari si mesteri ai frumusetii sacre. In spatele Staretiei si pe latura dinspre sosea se afla chilii, ateliere si o seama de anexe gospodaresti, iar in partea de sud-est a manastirii, in imediata vecinatate a Turnului - clopotnita, se afla Muzeul.Ceea ce fascineaza la Barsana, dincolo de duhul locului de buna randuiala monahala, este desavarsita unitate stilistica si simtul artistic fara gres care guverneaza intregul asezamant, pe linia unei traditii imbogatite prin evlavie creatoare. Puritatea liniilor de la Barsana e ca o tamada pentru ochi si pentru inima: filocalie (iubire de frumos) mladiata in lemn! Impresia neobisnuita a vegetalului prefacut in «slava statatoare» impartaseste ochiul cu un fel de sfintenie ca de inceput de leat, iar «gura de rai» a baladei capata deodata consistenta si chip.Nici o nota discordanta in aceasta armonie a sfinteniei cu frumusetea, in aceasta minunata sinteza de geniu taranesc si cucernicie ortodoxa: arhitectura, sculptura ornamentala si iconografia isi raspund una alteia fara monotonie, dar si fara stridenta, intr-o impartasire fireasca, integrand pana si accesoriile cele mai «umile», precum scoarta, cerga sau stergarul. Tragand la Barsana si bucurandu-te in tihna de duhul primitor al locului, ca pelerin sau doar ca simplu turist, frumusetea ti se aseaza de la sine in suflet.La Barsana, Ortodoxia este vrednica de traditia ei, iar sufletul romanesc rasufla spre zaristea lui mai buna. E o dovada ca inca putem raspunde vremurilor pe limba noastra, cu acea simplitate esentiala prin care credinta si fapta, feciorelnic nuntite, binemerita sa intre, cu candelele pline, in camara Mirelui dumnezeiesc.Manastirea Barsana este un dar si o binecuvantare a lui Dumnezeu nu numai pentru dreptcredinciosul popor maramuresean cu biserici stravechi si sfinti ierarhi care au pastrat unitatea poporului si a credintei sale apostolice; ci este un dar si o binecuvantare a lui Dumnezeu pentru intreg neamul romanesc si pentru Biserica Ortodoxa martira prin marturia data pentru Hristos de-a lungul veacurilor in zbuciumata sa istorie.La Barsana, tu cel acum traitor, treci prin experienta unica a inzidirii in durata harului. Fericit cel care poate marturisi: «Si eu am fost la Barsana».

Din amintirile părintelui Iustin Pârvu : Sfânta Înviere la 800 de metri sub pământ

„În 1954, noi am sărbătorit învierea lui Hristos la 800 metri sub pământ într-o mină de plumb.Personal am fost unul din cei care făceau curse cu acele vagoane joase pe care le foloseau în mină să care minereu; aşa că slujba mea era în principal să merg mult. Mulţi dintre noi munceam împreună.Cum puteam să sărbătorim Paştele? Din freze am făcut clopote. Am luat toate bucăţile metalice de la frezele pentru rocă şi le-am pus pe o sfoară. Lovite toate cu o tijă metalică de la un capăt la celălalt al sforii făceau un zgomot minunat. Acela a fost momentul când anunţam începerea slujbei. Atunci am intrat în ascensor şi am coborât în locul unde se aranjase un altar şi cruci din bârne. A fost momentul vieţii noastre când am simţit o adâncă, religioasă tăiere a respiraţiei. Noi, preoţii am cântat tot ceea ce ştiam tare, profund, cu tot riscul. Eram cumva în afara noastră, nimeni nu se temea de pericol - era atunci sau niciodată; cu toţii eram într-un gând.Când am intrat în ascensor, am intrat cântând „Hristos a înviat!“. Apoi am auzit pe cei care coborau de la suprafaţă în mină în locul nostru, am putut auzi cântecul lor în adâncime, în mină. Cântecul a început jos sub pământ, a continuat în ascensor şi la suprafaţă. Am intrat la duşuri cântând. După spălare ni se dădea ceai, dar atunci autorităţile ne-au încuiat în dormitoare două zile. După cele 2 zile, ne-au adunat pe toţi în faţa comandantului lagărului.„Ştiţi de ce aţi fost încuiaţi, nu-i aşa? Când vă va intra în minte că sunteţi aici pentru reeducare? Când o să vă vină mintea la cap? Priviţi aici, băieţi! (şi au îndreptat ameninţător puştile lor spre noi). Toate vieţile voastre sunt în mâinile noastre: suntem cei care decidem ce se va întâmpla cu voi. Şi am decis că voi nu sunteţi buni de nimic. Vă vom împuşca pe toţi. Acum, toţi preoţii în dreapta mea!” Acolo am fost 20 de preoţi atât ortodocşi cât şi greco-catolici. Eu personal n-am ieşit, am stat împreună cu laicii. Apoi, comandantul a început din nou: „Acum, uitaţi-vă bine la ei! Vedeţi! Aceştia sunt cei care vă învaţă ideile lor politice. Aceştia sunt criminalii care vă bagă în cap ideea de Dumnezeu. Eu nu ştiu de unde au luat preoţii ideea de Dumnezeu. Hei, voi! îndrăzniţi să spuneţi că voi credeţi în Dumnezeu?! Oricine spune că mai crede în Dumnezeu să facă un pas în faţa mea, chiar acum!“Ce puteam să fac? Nu am făcut pasul prima dată, dar acum trebuia să-1 fac. Mu am avut curajul în primul moment, dar de data asta mi-am spus mie că trebuia să recunosc ceea ce aşa şi era: credeam în Dumnezeu. Am păşit în faţă. Comandantul mă cunoştea foarte bine. „Hai, spune, de unde eşti?” I-am spus de unde sunt şi m-a întrebat: - „Crezi cu adevărat că există Dum¬nezeu, nu-i aşa?” - „Da!” - „Nu sunt mai mulţi decât tine? Hai să-i chemam pe toţi aici”. Şi au adunat toţi preoţii. Curtea lagărului era plină de gropi adânci şi pline cu apă. Superiorii ne-au alergat prin acele gropi timp de 2 ore. După aceea nici una din acele gropi nu mai era plină de apă, curtea a devenit ca o mlaştină murdară.”
extras din “Părintele Justin Pârvu şi bogăţia unei vieţi dăruită lui Hristos - vol I”

Poze primirea Luminii Sfinte , Ierusalim 2008 ( Martor ocular )

Cuvât de folos către tineri ( PR.NICOLAE TĂNASE )

Leonardo da Vinci, pictorul acesta mare, a găsit de cuviintă să picteze Cina cea de Taină, luând modele... Si a fost foarte greu să găsească modele pentru Apostoli. Pe Iisus l-a găsit foarte repede, adică pe tânărul (modelul) care să arate cu fată blândă, stând la masă. Desigur, câteva luni, aproape un an a durat până a pictat chipul lui Iisus.
Dar icoana nu se mai sfârsea. De ce? Pentru că nu-l găsea pe omul după care să-l picteze pe Iuda! A umblat prin taverne, prin cârciumi, pe sub poduri, prin canale, doar-doar o găsi unul care să arate la fată în felul acesta, care să exprime toată viclenia, toată nemernicia, toată prostia, tot, tot.
În sfârsit a găsit unul. Cu câtiva gologani sau o tuică, ce i-o fi dat, a acceptat si venea zilnic si stătea pe scaun si el îl tot picta în icoană. La un moment dat, după câteva zile, a văzut că omul pe care-l căutase atâta timp, plângea. Si s-a mirat: cum un nemernic, un betiv (cine stie câte rele făcuse), cum de plângea acesta!? Si l-a întrebat: „De ce plângi?”. Si n-a vrut să spună. Dar până la urmă i-a spus: „Pictore, acum 12 ani, tot eu am stat pe scaunul acesta când l-ai pictat pe Hristos”. Auziti, cum decăzuse el; tot el fusese model si pentru Hristos si acum era model pentru Iuda. Asa ajunsese, în halul acesta ajunsese; si dându-si seama, stând asa pe scaun cum îl punea pictorul să stea, cu punga în mână si gata să plece, cum e în icoană, i-a venit să plângă.
Va să zică, distanta dintre bine si rău, dintre lumină si întuneric e foarte mare, dar trecerea noastră în lumină sau în întuneric, urcusul nostru către bine sau coborâsul nostru către rău, este la o distanta foarte mică… Ne stă în putere să alegem binele sau răul, să alegem liturghia sau somnul, să alegem postul sau îmbuibarea, să alegem rugăciunea sau discoteca, să alegem înjurătura sau Psaltirea.

Potopul lui Noe, o realitate istorica dovedita de arheologi 10-01-2009

Pana acum noua ani, in afara de credinciosi, putine persoane considerau ca relatarea Genezei referitoare la Noe si Marele Potop ar fi altceva decat o tulburatoare poveste, desi un numar mare de informatii confirmau realitatea cataclismului. In anul 2000, au fost aduse probe arheologice zdrobitoare care confirma existenta reala a Potopului. Despre acestea si alte importante dovezi descoperite de-a lungul istoriei referitoare la catastrofalul eveniment universal vom discuta in continuare.“Si iata Eu voi aduce asupra pamântului potop de apa, ca sa pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viata, si tot ce este pe pamânt va pieri... Caci peste sapte zile Eu voi varsa ploaie pe pamânt, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si am sa pierd de pe fata pamântului toate fapturile câte am facut... Si a plouat pe pamânt patruzeci de zile si patruzeci de nopti... Si a sporit apa pe pamânt atât de mult, încât a acoperit toti muntii cei înalti, care erau sub cer... Si a acoperit apa toti muntii cei înalti, ridicându-se cu cincisprezece coti mai sus de ei... Si a murit tot trupul ce se misca pe pamânt: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamânt si toti oamenii... Toate cele de pe uscat, câte aveau suflare de viata în narile lor, au murit...Si asa s-a stins toata fiinta care se afla pe fata a tot pamântul, de la om pâna la dobitoc si pâna la târâtoare si pâna la pasarile cerului, toate s-au stins de pe pamânt, si a ramas numai Noe si ce era cu el în corabie... Iar apa a crescut mereu pe pamânt, o suta cincizeci de zile.” (Geneza Cap. 6-9)Acest fragment din Biblie rezuma “povestea” Potopului.Cataclismul universal, in toate culturile lumiiIn momentul actual, exista aproximativ 200 de povestiri despre Potop si vreo 272 de mentionari pomenite in scrierile caldeene, chineze, indiene, grecesti, mexicane, semite, americane, egiptene, feniciene, si nu numai, la care se adauga importante dovezi arheologice si celebrele ramasite ale presupusei corabii a lui Noe de pe Muntele Ararat, ca sa nu mai vorbim de epopeea mesopotamiana Ghilgames. Daca pentru unii cercetatori Potopul este o realitate indubitabila, pentru altii, cataclismul ar realiza la scara macrocosmica ceea ce, simbolic se efectueaza de Anul Nou: sfarsitul lumii si al umanitatii pacatoase, pentru a face posibila o noua creatie. Specialistul german dr. Johannes Rien a concluzionat intr-un studiu dedicat traditiei Potopului ca nici o referire nu este atat de generala, atat de raspandita ca Potopul. Un alt cercetator, D. Richard Andree a adunat 88 de referiri diferite la Potop: 20 din Asia, 5 din Europa, 7 din Africa, 10 din Australia, 46 de la popoarele din America. Chiar daca sunt diferite, toate au comun trei elemente: a fost un potop de ape pe pamant care a nimicit omenirea; mijlocul de salvare a fost o corabie; o samanta de oameni a fost salvata de la nimicire.Tablitele de la Ninive si valul de noroi de la UrUn numar de patru expeditii desfasurate in ultima parte a secolului al XIX-lea in Ninive a dus la descoperirea a peste 30.000 de tablite de lut si cilindri care au apartinut imensei biblioteci a imparatului Asurbanibal (668-626 i.Hr.) cu scriere cuneiforma. Pe cateva dintre aceste tablite se fac referiri la Potop: “Corabia care s-a oprit pe muntele Nisor. Eu am trimis un porumbel si el s-a dus. Porumbelul a mers si un loc de odihna nu a gasit si s-a intors”, scrie pe una din ele. O alta tablita vorbeste despre nimicirea intregii omeniri intr-un Potop, cauzele dezastrului fiind pacatele umanitatii.Istoricul antic Berosus (dar si scrierile cuneiforme) pomeneste de zece monahi care au trait “inainte de Potop”. Cercetatorii Bibliei fac legatura intre acesti monahi si cei zece patriarhi de la Adam la Noe, confirmandu-se astfel autenticitatea informatiei biblice. Au urmat apoi sapaturile din 1929 din Mesopotamia, la vechea cetate Ur, care au dus la descoperirea, la o adancime de 20 m, a unui strat de namol de 3 m grosime, fara nici o urma de civilizatie. Deasupra si sub el s-au gasit insa cioburi, unelte, obiecte diferite. Aceleasi rezultate au fost obtinute si la Cetatea Fara, pe Valea Eufratului, precum si la Cetatea Chis, la aproximativ 150 km mai sus de Eufrat. Toate aceste descoperiri dovedesc existenta “unei dezlanturi naprasnice, grozave si definitive care a tulburat continuitatea istoriei anterioare”, cum s-a exprimat dr.Woollez, adica Potopul.Asezarea umana de pe fundul Marii NegreCea mai spectaculoasa descoperire a fost facuta in Marea Neagra. In 1990, geologii William Ryan si Walter Pitmen au lansat ipoteza ca episodul biblic al Potopului lui Noe s-a produs cu 7500 de ani in urma prin varsarea Marii Mediterane intr-un lac cu apa dulce care dupa aceea a devenit Marea Neagra, ca urmare a ultimei glaciatiuni care a cauzat topirea masiva a ghetarilor si, prin urmare, cresterea nivelului marilor si oceanelor. Ei au apreciat ca forta cu care a navalit apa si a ocupat teritoriile uscate a fost de 20 de ori mai mare decat viteza cu care curge cascada Niagara. Potopul de la Marea Neagra a fost confirmat in 1999 de echipa celebrului oceanograf si specialist in arheologia marina Robert Duane “Bob” Ballard. Cu ajutorul unui sonar si in urma scufundarilor efectuate au fost aduse la suprafata mostre de sedimente si organisme marine fosilizate cu o vechime de aproximativ 6 800 de ani. Intre cele noua specii de moluste cercetate, sapte erau de origine marina si doua specii de apa dulce. Descoperirea este dovada cataclismului amintit mai sus. In anul 2000, cautarile submarine de la Marea Neagra au adus dovada suprema a existentei Potopului in aceasta zona: descoperirea, la 95 m adancime, a unor artefacte importante: ramasitele unor adaposturi umane. Sedimentele colectate din sit au relevat faptul ca fundatiile acestora erau facute dintr-un tip de piatra folosita in asezarile neolotice din regiune. Cumulate, toate aceste dovezi demonstreaza existenta reala a Potopului, discutabila ramanand doar ipoteza cataclismului global sau a cataclismului local.
Dumitru Manolache

Adevarul Invierii Lui Iisus Hristos

Despre Mormântul lui IISUS din ştirile ziarelor şi ale televiziunii.
Stimate cititorule, putem afirma cu tărie, că numai în faţa acestor câteva evidenţe Biblice, cade presa şi televiziunea cu ştirile false, că în Ierusalim o echipă de arheologi ar fi descoperit „Mormântul lui Iisus şi al familiei Sale, cu mama Sa Maria, cu soţia Maria Magdalena şi copilul lor Iuda, şi Iosif fratele lui Iisus”, după descrierea imaginară a lui Dan Brown din cartea sa „Codul lui Da Vinci”, dar totuşi, hai să vedem mai detailat, despre aceste ştiri descriminatorii la adresa personalităţii Divine-Umane şi istorice a lui MESIA, HRISTOS IISUS, şi să le dăm răspunsul adevărului Biblic, care este şi istoric în acelaşi timp, menţionat şi în analele istorice ale Imperiului Roman de atunci, care stăpânea Iudeia, cu guvernatorul Pilat şi armatele romane. Adevăruri care nu pot fi contestate.
Ce putem spune la această blasfemie şi descriminare istorică la adresa lui IISUS, menţionată mai sus, decât să exclalăm: Doamne, cât mai poţi răbda? Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorul lumii, cum îi mai poţi răbda pe atâţia să te mai răstignească şi azi? Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, Mărire ţie!
Dacă s-ar face o asemenea descoperire arheologică la adresa unor personalităţi istorice care au decedat, cu răstălmăciri şi denigrări, ca la adresa lui Iisus, ar fi judecaţi la cele mai mari tribunale din lume şi aruncaţi în cele mai grele închisori. Dar cu privire la Tine, Doamne Iisuse, puţin mai zic ceva, în apărarea Ta şi a credinţei lor!
Bineinţeles, că prin mijloacele tehnice de zi, ştirea falsă şi confuză pentru necunoscători, s-a răspândit repede în lume, că în Ierusalim s-au descoperit „zece sarcofage” din vremea lui Iisus, având inscripţii de nume pe ele. Articolele de presă prezintă că echipa de arheologi ar fi descoperit, de fapt, acele sarcofage în anul 1980, dar le-a trebuit 26 de ani, săracii, că erau parcă înainte de Hristos, când nu aveau mijloacele tehnice de azi, ca să descifreze inscripţiile numelor de pe ele! Ha! Ha! Ha! Prin aceasta se vede neadevărul şi vinovăţia cercetătorilor arheologi, după Cuvintele lui Iisus care vorbesc peste secole tuturor, zicând: „...Căci din prisosul inimi grăieşte gura. Omul cel bun din comoara inimii lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care îl vor rosti oamenii, vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit”(Matei 12,34-37)
Astfel, reuşind descifrarea vinovată abia după 26 de ani, cercetătorii au adus sarcofagele la New York, unde pot să vadă cei curioşi „rămăşiţele pământeşti a lui Iisus şi a familiei Sale”, zic obosiţii arheologi, după 26 de ani de muncă, cu sufletul la gură şi mânile întinse după „arginţii” vremurilor. Ce să mai zici? Hai, să-i compătimim, pentru că mulţi dintre arheologii, fiind în vârstă, descrifrând inscripţiile, aproape 30 de ani, poate săracii au şi murit mulţi şi nu au mai putut ajunge să fie faimoşi, în faţa necunoscătorilor Religiei Creştine.
Apoi, cine credeţi, că s-a compromis cu înscenarea unui documentar, despre cele „zece sarcofage” care să fie difuzat pe mai multe canale pseudo-ştinţifice? Dl James Cameron, realizatorul filmului „Titanic”! La fel a făcut şi Dan Brown în 2006, după cartea, neadevărată, „Codul lui Da Vinci” un serial, aşa zis „ştinţific”, ca să aibă autoritatea de a-l crede neinformaţii despre Iisus Hristos, care a apărut pe un canal de televiziune. Ambele au fost difuzate, intenţionat, în Postul Sf. Paşti, ca ştirea de acum cu „Mormântul lui Iisus”, spre atacarea şi discreditarea Adevărului despre Învierea lui Hristos Iisus, dar aceasta nu afăcut decât să se discrediteze singuri, „băgând mâţa în sac, neprevăzând în întunericul raţiunii lor, că i se văd ghearele”.
Să ne rugăm pentru el, şi pentru echipa de arheologi, ca şi cum scriam să ne rugăm pentru Dan Brown, până nu vine ziua judecăţii lor pentru denigrarea lui IISUS şi jignirea lumii creştine, prin cuvintele lor, după Scriptura care zice:”Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care îl vor rosti oamenii, vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit”(Matei 12,34-37), Doamne IISUSE, iartă-i şi azi pe toţi, cum i-ai iertat atunci când Te-au răstignit pe Crucea Golgotei, rugându-Te pentru ei Tatălui ceresc, dupa Scriptura care ne descoperă: ”Iisus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.”(Luca 23,34). Aici vedem, cum, cei de atunci şi-au împărţit hanele lui Iisus între ei, trăgând la sorţi, iar cei de azi îşi împart bani între ei, din vânzarea de informaţii false despre Iisus.
De ce nu-i atacă pe ceielalţi întemeiatori de religii omeneşti: Mahomed, Buda, Confiucius etc? Pentru că le este teamă de popoarele care au religiile lor. Dacă totuşi am amintit de numele întemeiatorilor de religii de mai sus, să ne punem şi întrebarea: Care este deosebirea dintre întemeiatorii de religii amintiţi, şi IISUS HRISTOS? Deosebirea este că: toţi au murit şi nu au mai înviat din morţi, dar IISUS HRISTOS a fost răstignit pe Crucea Golgotei, a murit ca om şi a Înviat din morţi a treia zi după Scripturi (cf. 1Cor. 15,3-4)
Răspunsul Adevărului despre Mormântul lui IISUS.
Echipei de arheologi din Israel, de azi, care au pretenţia că au descoperit un nou „Mormântul a lui IISUS, şi nu umai a Lui, ci şi a familiei Sale, cu cele zece sarcofage”, să dăm să le răspundă tot înaintaşii din poporul Israel, din vremea lui Iisus, a anului 33, când a fost răstignit, înmormânatat şi a Înviat, cu privire la Mormântul lui Iisus Hristos şi Învierea Lui, a treia zi, după Scriptura, prin următoarele evidenţe Biblice şi istorice, de exemplu: vameşului evreul Matei, care a devenit Apostolul extraordinar a lui Hristos Cel Înviat din morţi, prin Evanghelia care a scris-o, zicând: „şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereiilor toate cele întâmplate. „şi adunându-se ei (iudeii) împreună cu bătrânii si tinând sfat, au dat bani multi ostasilor, Zicând: Spuneti că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; si de se va auzi aceasta la dregător, noi îl vom îndupleca si pe voi fără grijă vă vom face. Iar ei, luând argintii, au făcut precum au fost învătati. Si s-a răspândit cuvântul acesta între iudei, până în ziua de azi. (Matei 28:11-15).
Această Scriptură şi evidenţă istorică, ne descoperă mituirea şi mărturia ostaşilor de atunci, ca să nu spună Adevărul, cum IISUS HRISTOS a Înviat din morţi. Aşa se lasă mituiţi şi astăzi atâţia, ca să nu mărturisească Adevărul despre IISUS, ba, mai mult, vând informaţii false ca să ia “arginţii” vremurilor.
In continuare, vom vedea răspunsul tot din gura înaintaşi minunaţi ai poporului Israel, din vremea aceea, care au fost martorii oculari, şi au devenit Apostolii şi Evangheliştii lui IISUS HRISTOS, după evidenţa scrisă care ne-au lăsat-o, zicând:”Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care la fel era un ucenic a lui Iisus, Acesta ducându-se la Pilat a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să I se dea. şi Iosif, luând trupul, L-a înfăşurat în giulgi curat de in. şi L-a pus în mormântul nou, al său, pe care îl săpase în stâncă, şi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi s-a dus. Iar acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând la mormânt”(Matei 27,57-61; Marcu 15,42-47; Luca 23,50-56; Ioan 19,38-42).
Deci, stimate cititorule, înainte de a te lăsa singur să tragi concluzia, mai trebuie să observăm că din această evidenţă adusă de Matei, reiese că: Iisus nici nu a avut un mormânt al Său pregătit, ci era a lui Iosif din Arimateea, deşi, ştia după cum prevestise tuturor că va fi omorât!
Evanghelistul Marcu, a fost tot evreu, şi nepotul Apostolului Petru, care a scris la fel cum Iosif din Arimateea, a luat trupul lui Iisus de pe Cruce şi L-a înmormântat într-un mormânt săpat în stâncă şi a prăvălit o piatră la uşa Mormântului (cf. Marcu 15,42-47).
Apostolul şi Evaghelistul Ioan, un tânăr evreu de atunci, dintre cei doisprăzece Apostoli, alături de Iosif din Arimateea, aduce evidenţa şi cu participarea lui Nicodim, om mare, fruntaş şi învăţător a lui Israel, conform Scripturi (Ioan 3,1-10), care a adus ca “la o sută de litri de amestec de smirnă şi aloe”, şi au înfăşurat trupul lui Iisus în giulgiul cu miresmele de smirnă şi aloe, după cum era obiceiul de înmormântare la iudei (cf.Ioan 19,38-40).
Iar la luarea trupului lui Iisus de pe Cruce şi aşezarea în Mormânt au fost prezente ca martori oculari, alături de Iosif şi Nicodim, femeiile mironosiţe: Maria Magdalena, şi Maria mama lui Iacov şi a lui Iosif, şi mama fiilor lui Zevedei şi Salomeia, Mama lui Iisus, şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa (cf. Matei 27,56; Marcu 15,40; Luca 23,49; Ioan 19,25-27).
Evanghelistul Luca, era singurul care nu era evreu, ci era grec, şi de profesie doctor, din grupul Apostolic, al Sf. Apostolului Pavel, care nu putea avea nici un interes decât să mărturisească adevărul despre Iisus, cu competenţa unui doctor, cum însuşi a scris lui Teofil, că îi scrie “după ce a cercetat cu amănunt despre faptele adeverite deplin între ei”(Citiţi, Luca 1,1-4). El prezintă la fel luarea de pe Cruce a trupului lui Iisus, de către Iosif, care era un mare sfetnic, deci nu un om simplu, şi înmormântarea într-un mormânt săpat în stâncă (cf. Luca 23,50-54). Tot Sf. Evanghelist Luca este şi autorul Cărţii, Faptele Apostolilor.
Nr.184/Apr.07

Floarea Pastelui

Dintre toate florile pe care Dumnezeu le-a pus in Gradina Raiului si care
s-au raspandit apoi pe toata suprafata pamantului , cu siguranta cea mai aleasa este Floarea Pastelui sau Pastita . Pe cat pare de firava si neinsemnata , pe atat este de suava si de frumoasa . Se spune despre ea ca pentru o zi este regina florilor . Si aceasta pentru ca a fost printre martorii Invierii Fiului Lui Dumnezeu . De aceea are si haina stralucitoare ca a unei mari domnite din vremurile de demult .
Si daca ar fi sa dam timpul inapoi , am vedea ca acum 2000 de ani , dupa ce Domnul Hristos fusese rastignit pe Cruce pentru pacatele noastre si era dus catre mormant , tot drumul era presarat cu niste floricele mohorate ce plangeau alaturi de femeile mironosite . Si atunci , una dintre ele a cules un buchetel si l-a pus la intrarea in pestera in care era sapat mormantul Mantuitorului . Intrarea fusese pecetluita cu o piatra mare ce nu putea fi urnita decat de mai multi oameni la un loc .
Nimeni nu vazuse atunci ca acele flori mititele , firave si neluate in seama ( asa cum nici Hristos nu fusese luat in seama de cei care ar fi trebuit sa recunoasca in El pe Fiul Lui Dumnezeu ) prinsesera radacini si strajuiau la randul lor piatra de la usa mormantului . Alaturi , din ordinul guvernatorului Pillat , strajuia sutasul Loghin cu ostasii sai , cel ce strapunsese cu sulita coasta Lui Hristos , ca sa se incredinteze ca a fost omorat . Dar cum in miez de noapte , piatra s-a dat la o parte si Fiul Lui Dumnezeu , Care a biruit moartea , a inviat si o lumina mare s-a ivit la usa mormantului , floricelele firave ce parca plangeau au devenit deodata stralucitoare si vesele , marturisind si ele Invierea , impreuna cu ingerul ce se afla langa mormant .
De atunci , o data pe an , printre suratele lor , in noaptea cea sfanta de Pasti , pline de stralucire , aceste flori “canta” si ele “Hristos a inviat!” si dupa ele intreg neamul florilor , ce ne incanta ochii si sufletul cu frumusetea si parfumul lor . Si tot de atunci , aceste flori galbene sau albe ca lumina Invierii se numesc Pastite sau Florile Pastelui .

Hristos a inviat!

Motto: “ Ziua Invierii , sa ne luminam , popoare , Pastile Domnului , Pastile . Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi , cei ce cantam cantare de biruinta “



Hristos a inviat !




Cea mai importanta zi pentru toata lumea crestina este ziua Invierii Mantuitorului , ziua cea mare , ziua pe care a facut-o Domnul . Despre aceasta zi si despre Mantuitorul s-a proorocit mult in Vechiul Testament si , iata , ca acum s-a implinit.
Hristos e viu! Hristos traieste! Hristos a inviat! Hristos este Dumnezeu adevarat pe care-L marturisim impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant . Aceasta este dogma mantuirii noastre , dogma credintei noastre ortodoxe . Pentru cel credincios , Hristos este invierea si viata lui .
Treziti-va , saltati de bucurie si nu mai locuiti printre morti , nu-L mai cautati pe Hristos in mormant , caci El este viata noastra , taria si puterea noastra si El va invia si trupurile noastre , spre a fi cu El in Imparatia Tatalui , in fericirea cea vesnica .
Ar insemna sa avem o inima de piatra , daca nu am simti si noi marea bucurie a Invierii , mai ales cand vedem ca toate vietatile si toata natura se bucura . Am fi vrednici de plans , ca si rastignitorii Lui Iisus care au plans si s-au intristat cand au auzit de Invierea Mantuitorului .
Omenirea intreaga a trait in curgerea veacurilor zile mari , zile de bucurie , dar si zile de durere . Frumoasa a fost ziua cand a rasarit mai intai soarele , mare a fost ziua cand a fost facut omul , cand Adam a putut sa vada pentru prima data frumusetile firii si sa se inchine puterii Lui Dumnezeu . Mare si insemnata a fost ziua cand Moise proorocul s-a pogorat de pe munte cu Tablele Legii , cu poruncile Lui Dumnezeu in mijlocul poporului . Mare si frumoasa a fost ziua Bunei Vestiri , cand Fecioara Maria primeste vestea ca Il va naste pe Mantuitorul Lumii . Inaltatoare si Sfanta a fost ziua Nasterii Mantuitorului cand a rasarit Soarele Dreptatii . Minunate au fost zilele minunilor Mantuitorului , cand oamenii , uimiti , se inchinau in fata sfinteniei si a iubirii Lui .
Trista a fost ziua caderii omului in pacat , in neascultare . Pline de durere au fost zilele potopului , cand Dumnezeu a inecat cu apa tot Pamantul . Posomorata a fost ziua cand la Turnul Babel s-au amestecat limbile . Vrednice de plans au fost cetatile Sodoma si Gomora care au pierit arse cu foc . Grozave au fost zilele uciderii pruncilor de catre Irod . Cutremuratoare a fost ziua cand Iisus a fost vandut de catre ucenicul Sau , Iuda , si multe alte zile tot asa de triste si posomorate au fost in cursul veacurilor .
Cea mai trista zi din istoria omenirii a fost ziua Rastignirii Domnului , iar cea mai mare si mai frumoasa sarbatoare , cea mai intaltatoare zi , a fost ZIUA INVIERII DOMNULUI , ziua cea mai curata a bucuriei , ziua care a adus cele mai dulci mangaieri in lume , ziua in care s-a savarsit cea mai mare minune . Din minunea Invierii Domnului a izvorat atata bucurie si mangaiere , atata har si mister ...
Un fior sufletesc m-a cuprins cand am intrat in Sfantul Mormant de la Ierusalim si am atins piatra pe care ingerul a vestit Invierea Domnului . De “ frica si bucurie mare “ spun Evangheliile ca erau cuprinse Mironositele cand ingerul Domnului le-a vestit Invierea .
Aceeasi frica si bucurie am simtit-o parca si in sufletul meu . Este ceva in acel loc ce te face sa plangi cu toate suspinurile inimii , dar alaturi de acesta este ceva ce iti sterge lacrimile , ce te mangaie si iti striga : “ Nu plangeti , ca Fiul a inviat ! “ , iertarea si viata din groapa au rasarit . Parca se aude glasul Mantuitorului : “ Veniti la Mine toti cei osteniti ... veniti cei pacatosi ... veniti de luati iertare si viata ... veniti , caci eu sunt Invierea si Viata “ .
Ati auzit in viata Invierii pe preoti strigand : “ Veniti de luati Lumina ! “ . Aceasta lumina este simbolul luminii Lui Hristos , care lumineaza in intunericul acestei lumi . Paziti cu sfintenie aceasta lumina pe care ati luat-o acum si vegheati cu tarie ca nimeni sa nu v-o poata stinge !
Sunteti salvati , sunteti luminati , sunteti in corabie , sunteti cu Imparatul care este in mijlocul nostru ! Paziti mai departe credinta , nadejdea si dragostea si nimic sa nu fie in stare sa va intoarca de pe drumul cel adevarat care duce spre viata .
“ Doamne Iisuse Hristoase , Cel ce ai patimit si ai inviat ca pe noi sa ne mantuiesti , ajuta-ne sa sfarsim cu bine zilele vietii noastre , traind in dreapta credinta si in sfanta pregatire sufleteasca si trupeasca , ca sa fim cu Tine nedespartiti in Ceruri , in vecii vecilor ! “

Pilda Sfintei Treimi

Un om simplu călătorea pe un drum de ţară, în tovărăşia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul şi-a arătat o nedumerire:- Cuvioase părinte, nu pot înţelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formează Una singură. Cum de Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt trei persoane unite, nedespărţite, dar fără a se amesteca una cu cealaltă?- Fiul meu, îi răspunse cu răbdare preotul, sunt şi lucruri mai presus de gândi¬rea noastră păcătoasă, însă ceea ce spui nu este atât de greu de priceput. Să pri¬vim, de exemplu, soarele! Să zicem că sfera de foc, ce dăinuieşte acolo de veacuri, este Tatăl. Apoi, să spunem că lumina care ne vine de la soare este Fiul, lisus Hristos, Ce a venit să ne lumineze viaţa şi să ne scape de păcate. Apoi, căldura, care vine tot de la soare pentru a ne încălzi, să zicem că ar fi Sfântul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne încălzeşte mereu sufletele îngheţate de răutate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina şi cu căldura lui nu sunt unul şi acelaşi lucru şi, cu toate acestea, cele trei rămân diferite când vorbim despre fiecare? La fel şi în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt Unul şi Acelaşi Dumnezeu, Căruia noi, credincioşii, ne închinăm.Omul, ca şi toate celelalte vietăţi şi lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinită. Dar omul este doar o creatură şi înţelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului, însă oamenii mândri păcătuiesc îndrăznind să creadă că nimic nu este mai presus de ei şi că toate, mai devreme sau mai târziu, le sunt accesibile. Omul credincios ştie însă, că nu mintea şi nici pute¬rea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate."Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul, Acoperământul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântă, mărire Ţie! " (Sfântul Ioanichie)

Când / cum primim Duhul Sfânt?

Apostolul Pavel ne-a învăţat foarte clar că noi primim Duhul Sfânt în momentul în care credem în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. 1 Corinteni 12:13 declară: "Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh." Romani 8:9 arată că dacă o persoană nu are Duhul Sfânt, el sau ea nu aparţine lui Hristos - "Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." Efeseni 1:13-14 ne învaţă că Duhul Sfânt este sigiliul mântuirii pentru toţi cei care cred în Hristos: "Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui."Aceste trei pasaje din Scriptură arată cât se poate de clar faptul că Duhul Sfânt trebuie să fi fost primit de fiecare creştin la momentul mântuirii. Apostolul Pavel nu ar fi spus că noi toţi am fost botezaţi într-un singur Duh şi că noi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh dacă nu am avea cu toţii, ca şi credincioşi, Duhul Sfânt. Romani 8:9 este chiar mai tranşant în acest sens. Dacă o persoană nu are Duhul Sfânt, ea nu aparţine lui Hristos. Prin urmare, existenţa Duhului Sfânt într-o persoană anume este un factor prin care se verifică dacă acea persoană se află în posesia lui Hristos. Mai mult, Duhul Sfânt nu poate fi “sigiliul mântuirii” (Efeseni 1:13-14) dacă El nu este primit la momentul mântuirii. Există multe pasaje în Scriptură care arată tot atât de clar faptul că mântuirea noastră este garantată din momentul în care Îl primim pe Hristos ca Mântuitor personal.Această discuţie este controversată pentru că lucrările Duhului Sfânt sunt adesea interpretate în mod confuz. Primirea Duhului Sfânt are loc în momentul mântuirii. Umplerea cu Duhul Sfânt este un proces care se desfăşoară de-a lungul întregii vieţi de credinţă. În timp ce noi credem că botezul cu Duhul Sfânt are loc de asemenea în momentul mântuirii, anumiţi creştini nu sunt de aceeaşi convingere. Aceasta conduce uneori către confuzia că botezul cu Duhul Sfânt este un act care urmează mântuirii. În concluzie, cum primim Duhul Sfânt? Primim Duhul Sfânt prin credinţa în Domnul Iisus Hristos ca Mântuitor personal (Ioan 3:5-16). Când primim Duhul Sfânt? Duhul Sfânt devine o prezenţă permanentă în viaţa noastră chiar începând cu momentul în care ne punem credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor.

Cine este Duhul Sfant ?

Exista multe concepţii eronate legate de identitatea Duhului Sfânt. Unii văd Duhul Sfânt ca pe o forţă mistică. Alţii înţeleg Duhul Sfânt ca pe puterea impersonală pe care Dumnezeu o pune la dispoziţia celor ce Îl urmează pe Hristos. Ce spune Biblia despre identitatea Duhului Sfânt? Pe scurt – Biblia spune că Duhul Sfânt este Dumnezeu. Biblia spune de asemenea că Duhul Sfânt este o Persoană, o Fiinţă având raţiune, emoţii şi voinţă.Faptul că Duhul Sfânt este Dumnezeu este arătat clar în multe pasaje din Scriptură, inclusiv în Faptele Apostolilor 5:3-4. În acest verset, Petru îl confruntă pe Anania întrebându-l pe acesta de ce a minţit pe Duhul Sfânt şi spunându-i: “N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu”. Aceasta este o declaraţie fermă asupra faptului că a minţi pe Duhul Sfânt înseamnă a minţi pe Dumnezeu. De asemenea, ştim că Duhul Sfânt este Dumnezeu pentru că El are atributele sau caracteristicile lui Dumnezeu. De exemplu, faptul că Duhul Sfânt este omniprezent este arătat în Psalmul 139:7-8: “Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.” Apoi în 1 Corinteni 2:10, vedem atributul omniscienţei Duhului Sfânt: “Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.”Ştim de asemenea că Duhul Sfânt este o Persoană deoarece El are raţiune, sentimente şi voinţă. Duhul Sfânt gândeşte şi cunoaşte (1 Corinteni 2:10). Duhul Sfânt poate fi întristat (Efeseni 4:30). Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi (Romani 8:26-27). Duhul Sfânt ia decizii conform cu voia Sa (1 Corinteni 12:7-11). Duhul Sfânt este Dumnezeu, a treia “Persoană” a Trinităţii. Fiind Dumnezeu, Duhul Sfânt poate cu adevărat să îndeplinească rolul de Mângâietor şi Călăuzitor despre care Iisus a promis că va fi (Ioan 14:16,26; 15:26).

Profetiile Sfantului Cosma al Etoliei

Sfantul Cosma (1714-1779) provine din partile Etoliei. A trait in singuratate in Sfantul Munte si a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu cu simplitate, dar cu credinta ferma si cu putere profetica. Predica lui avea o enorma influenta asupra crestinilor greci, subjugati sub stapanirea turceasca. Astfel a impiedicat dezastrul general al crestinilor din Epir si alte regiuni. A murit martiric in satul Kaslicontas, din partea de nord a Epirului la 24 august 1779. Sfantul Cosma in afara de darul predicarii si al facerii de minuni, avea si darul profetiei. Si a prevazut cu exactitate evenimentele viitoare, si a facut minuni chiar si cu cei necredinciosi. Multe din profetiile pastrate vorbesc despre dezrobirea neamurilor, altele despre persoane, altele despre evenimentele viitoare. Multe s-au confirmat, altele asteapta sa se confirme. De asemenea multe din profetiile Sfantului relateaza despre inventiile si nemaipomenitele descoperiri ale vremurilor noastre si din zilele din urma. Profetie a Sfantului Cosma al Etoliei "Cand va cadea ramura (adica postamentul crucii) va fi multa rautate. Si cand va cadea copacul va fi foarte multa rautate". Practic in 1940 a cazut ramura si crucea in partile Albaniei, unde s-au asezat italienii, si in 1947 a cazut copacul, caci tinutul a fost distrus complet de razboiul civil.

Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos, cheia anihilării terorismului internaţional

Acest mare conflict nu va putea fi aplanat, sau măcar limitat decât în duh creştin autentic. Numai în acest duh România poate şi este datoare să-şi ofere serviciile. Desigur, problema nu este deloc simplă din mai multe puncte de vedere. Întâi, pentru că părţile beligerante refuză parcă să vadă cauzele adevărate ale conflictului, care au deja o „tradiţie” de zeci de ani. Ce vor în fond „teroriştii” islamici? În esenţă, ca americanii să nu mai facă legea în ţările lor. Dar „americanii”? Să nu mai fie ţintă teroriştilor aşa cum s-a întâmplat de multe ori în ultimii ani, dar nici să piardă controlul în aceste ţări musulmane, cu deosebire în zona Orientului Mijlociu (se înţelege, controlul economic, politic, militar)… Am folosit mai sus ghilimelele pentru „terorişti” şi „americani”, întrucât nu prea se cunoaşte (sau puţini cunosc!) identitatea lor. Mai ales, nu se ştie cât de „americani” sunt cei care fac legile, atât în ţinuturile musulmane, cât în însăşi America…În consecinţă, actuala ripostă „americană” şi această „pedepsire” în care este târâtă, cu sau fără voie, nu urmăreşte de fapt alte interese ale aceloraşi americani, fără identitate precisă. Apoi, de cealaltă parte, segmentul fanatic şi fundamentalist al islamicilor, se pare că vrea să pună tot mai mult piciorul în teritorii creştine carenu le-au aparţinut niciodată, în care au fost primiţi cu bunăvoinţă cândva, aşa cum s-a întâmplat cu unele zone din fosta Iugoslavie, iar acum se declară proprietari şi ridică moschei fără să ţină seama de nimeni şi de nimic. De aceea, este foarte greu, dacă nu cumva imposibil să ne dăm seama cine sunt teroriştii şi cine sunt cei terorizaţi de fapt. Acestei nebuloase i se adaugă şi o sumedenie de diversiuni, propagate şi alimentate copios de mass-media (inclusiv cea românească), cârmuită din umbră de comandanţi care dispun de fonduri fabuloase, cu care, în opinia lor, pot cumpăra orice, oriunde.Căci este de-a dreptul grotesc, dar şi revoltător, să observi cum unele canale mass-media (atât radio-tv, cât şi ale presei scrise) se fac pur şi simplu că plouă în loc să spună lucrurilor pe nume, obiectiv, sine ira et studio, de teamă să nu fie acuzate, chipurile de xenofobism, antisemitism, etc. Mai degrabă, de fapt, de teamă să nu-şi piardă „mărinimoşii” finanţatori. (Apropo, de ce nu ar fi acuzate şi de „antiromânism”, în condiţiile în care prezintă, într-o proporţie excesivă, total nepedagogic, numai relele şi murdăriile din societatea românească?). Dar, cauza-cauzelor declanşării şi întreţinerii conflictelor, constă în faptul că, atât creştinii „americani”, cât şi „teroriştii” islamici, gândesc şi acţionează departe de duhul Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos. Evident, trebuie să fim realişti şi să înţelegem că nici unii, nici alţii nu vor lua în seamă degrabă mesajul iubirii evanghelice, al toleranţei, al bunei-convieţuiri ş. a. Asta nu înseamnă însă, că nu trebuie proclamat, nu trebuie propus spre analiză, mai ales marilor puteri, ai căror şefi se declară creştini şi depun jurământul pe Biblie. Cu deosebire, nu avem dreptul să nu sperăm că într-o bună zi, printr-o fericită trezire a conştiinţelor, părţile beligerante vor recepta, în sfârşit, mesajul evanghelic. Aceasta trebuie să fie, credem, „oferta” României, ca de altfel a tuturor ţărilor creştine.Nu culoare de zbor pentru bombardierele „americane”, sau promisiuni care în esenţă proclamă, la rândul său, pacea, facerea de bine, toleranţa, etc. E adevărat, nu la înălţimea Evangheliei, dar suficient cât adepţii lui să nu mai facă victime pentru a-şi cere şi apăra drepturile elementare.În sfârşit, pentru ambele tabere (inclusiv pentru susţinătorii lor), trebuie notate spre luarea aminte două afirmaţii, cu valoare veşnică şi universală ale Mântuitorului:1. „Cine scoate sabia, de sabie va pieri!” (Mt. 26:52);2. „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!” (Mt. 5:9).
de Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa
articol preluat din numarul 5/2009 al revistei ATITUDINI

“România, ţară ortodoxă, face PRIMA pasul apostatic către paşapoartele biometrice "

Masoneria mondiala a impus in Romania pasapoartele cu cipuri electronice care contin datele biometrice desi a fost dovedita deja nesiguranta acestora. Bineinteles politicienii romani s-au conformat supusi, Romania fiind singura tara din lume care a implementat direct ambele sisteme de identificare (faciala si amprente digitale). Primii care vor primi acest tip de pasaport vor fi locuitorii judetului Ilfov, urmand ca pana in 30 iunie sistemul sa fie functional in toata tara. Sfatul nostru: schimbati-va pasapoartele acum cat mai puteti primi din cele fara cip. Ministrul Administraţiei şi Internelor, Gabriel Oprea, a vizitat, miercuri, Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice, unde începând cu această zi se vor produce noile tipuri de paşapoarte, care conţin 50 de elemente de siguranţă, faţă de 32 existente pe actualele documente.Elementul de noutate al paşaportului biometric este introducerea unui cip care include datele personale ale deţinătorului.Noile documente conţin 50 de elemente de siguranţă, faţă de 32 existente pe actualele paşapoarte.“Noile paşapoarte sunt dovadă a faptului că România îşi poate îndeplini responsabilităţile pe care le are că ţară membră a Uniunii Europene. Introducerea unor elemente suplimentare de siguranţă şi, bineînţeles, controlul strict la graniţe au rolul de a împiedica exportul şi importul de infracţionalitate”, consideră ministrul Administraţiei şi Internelor.Potrivit sursei citate, România este singurul stat din lume care emite un model de paşaport electronic care cuprinde, chiar de la momentul introducerii, ambele elemente de identificare, respectiv imaginea facială şi amprentele digitale.Începând cu 31 decembrie 2008, România, ca stat membru UE, poate emite paşapoarte electronice în conformitate cu Regulamentul nr. 2252/2004 al Consiliului Europei, privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşapoarte şi în documente de călătorie emise de statele membre.Conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie, personalizarea paşapoartelor electronice se realizează de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice, care functionează în structura Direcţiei Generale de Paşapoarte a M.A.I. Conform aceluiaşi act normativ, producerea blanchetelor (paşapoarte în alb) se realizează de către Compania Natională “Imprimeria Natională”.”
La astfel de stiri noi nu avem dreptul sa tacem! Lipsa de perspicacitate si dreapta judecata a guvernantilor si a unor preoti, chiar si a conducatorilor bisericilor lumii ne va impinge pe noi cei ce cautam cu adevarat Mantuirea intr-o situatie limita in care va trebui sa alegem: ori sistemul antihristic, ori moartea, prin foame.Conform planurilor masonice „Regele”, „Meseia” trebuie sa fie incoronat in templul refacut din Ierusalim. Insa astazi pe acel loc se afla moscheea lui Omar. Dupa cum vedem, nici evreii si nici arabi nu au reusit pana acum sa invinga in acest razboi fanatic.Acesta este motivul clar al intregii zguduiri mondiale, instalarea falsului Mesia. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare virtute a oamenilor in perioada premergatoare instalarii antihristului este DREAPTA JUDECATA. Daca nu o putem avea, daca nu o putem nici macar intui, atunci sa ne lasam condusi in minte si inima de profetiile sfintilor si marilor duhovnici teologi (Sf. Metodie – anul 310 d.H, Sf. Nil, Sf. Lavrentie de Cernigov, Sf. Paisie Aghioritul, Sf. Efrem Sirul si nu in ultimul rand dragul nostru parinte Sf. Ierarh Calinic de la Cernica).

CUVANT AL PARINTELUI JUSTIN PARVU CATRE SENATUL ROMAN

Domnilor senatori,
Cu multă părere de rău pentru că din pricina neputinţelor trupeşti nu mă găsesc în mijlocul onoratului Senat al României, îmi exprim de aici, din chilia mea din Mănăstirea Petru Vodă, către domniile voastre frământările şi controversele care preocupă societatea noastră creştin-ortodoxă şi la care am contribuit în mare parte.
Domnilor senatori,
Rugându-vă să mă iertaţi, găsesc de cuviinţă să vă adresez sentimentele mele de ortodox român şi mărturisitor: ne găsim în faţa unor stări de lucruri cu totul neobişnuite. Nu e vorba de o problemă financiară, economică sau teritorială, ci este vorba despre ducerea unei naţiuni spre pierzanie, este vorba despre un act care are urmări asupra copiilor şi nepoţilor noştri. Poporul nostru a fost un popor cinstit, care nu a vătămat şi nici nu a atacat alt popor în istorie. Noi, şi eu personal, nu suntem împotriva cipurilor şi a sistemelor biometrice – să facă cine ce crede în ţara lui. Însă pentru noi, pe lîngă Constituţia oficială, avem o Constituţie care se bazează pe conştiinţa Ortodoxiei, o Constituţie mai presus de om.
Noi nu avem nevoie de sisteme de control – de acte de identitate electronice, de cărţi de identitate, de carnete de conducere electronice, ş.a.m.d. Controlul nostru este Adevărul şi Dreptatea cu care ne-am născut din liberul arbitru cu care ne-a creat bunul Dumnezeu. Cine vrea poate să-şi construiască viaţa cum doreşte: să-şi pună fluturi în vârful nasului, bicicletă la ureche sau să strige pe străzile Bucureştiului: “Vrem incest! Vrem uciderea pruncilor! Vrem homosexualitate! Vrem să avem cipuri!”. Noi credem că fiecare poate să-şi păstreze conştiinţa fără să atace caracterul neamului românesc.
Domnilor senatori,
Dumneavostră reprezentaţi ţara şi neamul – trecutul, prezentul şi viitorul. Domniile voastre trebuie să vă orientaţi spre cei care au stat înainte pe locurile pe care staţi acum: spre Ştefan cel Mare şi Sfânt, spre Matei Basarab, spre Vasile Lupu, spre Mihai Viteazul, spre Vlad Ţepeş.
Domnilor senatori,
Dacă nu se ia o hotărâre conform vederilor şi aspiraţiilor noastre româneşti şi ortodoxe, vom avea de suferit nu numai aici şi acum, ci şi dincolo în veşnicie. Domniile voastre reprezentaţi Ortodoxia şi neamul nostru; ca urmare, ştim că nu vă este uşor a delibera propuneri şi decizii care să vatăme viitorul copiilor noştri.Noi ne rugăm cu toţii în mănăstiri pentru sănătatea, liniştea şi bunăstarea familiilor voastre. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă lumineze inimile şi minţile în acest moment crucial. Noi ne rugăm ca tot darul desăvîrşit, de sus, să fie de la Părintele Luminii.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă lumineze în Hristos Domnul nostru.
Amin!
Părintele Ieroschimonah,Iustin Părvu,Stareţul Mănăstirii Petru Vodă

15 martie 2009

SEMNATI IMPOTRIVA ACTELOR CU CIP si luati picatura de har de la Dumnezeu pentru a marturisi mai departe

"Priviti, marete umbre : Mihai, Stefan, Corvine

Romana natiune, ai vostri stranepoti

Cu bratele-narmate, cu focul nostru-n vine,

Viata-n libertate, ori moarte striga toti.
Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata,

Uniti-va in cuget, unitiva-n simtiri !

Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata

Prin intriga si sila, viclene uneltiri !
Preoti cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina

Deviza-i libertate si scopul ei prea sfant;

Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina

Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost’pamant."

" Cine nu are Biserica de mama , nu poate avea pe Dumnezeu de Tata "

Dupa Inaltarea Sa la cer , Mantuitorul nu ne-a parasit : “ Nu va voi lasa orfani – ne spune El – ci voi veni la voi ( ... ) . Eu voi ruga pe Tatal alt Mangaietor va va da voua , ca sa fie cu voi in veac “ ( Ioan 14;18-16) .
Si intr-adevar , in ziua Cincizecimii , El a trimis asupra Apostolilor Duhul Sfant in chip de limbi ca de foc , intemeind astfel in chip vazut Biserica sau comunitatea celor ce cred in El si se boteaza , implinind poruncile Lui . Ea fusese intemeiata tainic , duhovniceste si nevazut prin jertfa Sa de pe Cruce , conform Sf.Apostol Pavel : “ Ca sa pastoriti Biserica Lui Dumnezeu , pe Care a castigat-o cu scump sangele Sau “ ( Fapte 20,28 ) .
Deci , Biserica este Trupul Lui Hristos , iar noi toti si fiecare in parte suntem madularele acestui trup . Niciun madular nu poate exista in afara trupului , asa cum nici trupul nu poate exista fara madulare . De aceea noi suntem asa de stransi legati de Biserica , origanism teandric ( Theos = Dumnezeu , Andros = Uman ) , si de Capul ei care este Hristos .
In calitate de Cap al Bisericii , Hristos continua sa fie in Ea Arhiereul care se ofera pe Sine jertfa in continuare , Invatatorul care isi propaga invatatura despre Sine si despre mantuirea in Sine si Imparatul , conducatorul nostru spre mantuire .
Credem in Biserica pentru ca ne uneste cu Dumnezeu , pentru ca in ea se afla neincetat Iisus Hristos si Sfantul Duh si pentru ca ea nu greseste , fiind infailibila . Credem in ea si pentru frumusetea si inaltimea scopurilor pe care le urmareste : acela de a ne pregati spre mantuire si acela de a ne mijloci aceasta spre mantuire .
Viata Bisericii este , in intregime , o lupta pentru mantuire , cum ne marturiseste Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie : “ Luati Duh Sfant ! Carora veti ierta pacatele , le vor fi ierate si carora le veti tine , vor fi tinute “ , ne spune Mantuitorul ( Ioan 20,22-23 ) . Sfantul Ciprian sustine ca in afara de Biserica nu este Mantuire si ca cine nu are Biserica de mama nu poate avea pe Dumnezeu de tata .
Permanenta Bisericii este nu numai istorica , in lumea aceasta , ci trece in vesnicie . Biserica luptatoare , formata de cei de pe Pamant , lupta impotriva pacatului , sufera , infrunta raul si se afla pe drum , iar Biserica Biruitoare , formata din cei trecuti dincolo , a ajuns in patria ei , primind premiul luptei: “ cununele maririi “ . Cele doua biserici sunt legate prin legatura iubirii , care se arata printr-un neincetat schimb de bunuri duhovnicesti .
In Simbolul de Credinta rostim : “ Cred Intr-Unul Dumnezeu ( ... ) si intru Una Sfanta , Soborniceasca si Apostoleasca Biserica “ . Este Una pentru ca Unul este Dumnezeu , unul este capul ei , Hristos , unul este Duhul Sfant si unul este Harul Divin . Este Sfanta pentru ca Sfant este intemeietorul ei , Sfant este Duhul prezen si activ in ea , Sfant este darul Divin pe care il impartaseste oamenilor , Sfinte sunt mijloacele cu care lucreaza ( Sfintele Taine ) si Sfant este scopul pe care-l urmareste ( Mantuirea si Sfintirea oamenilor ) . Este Soborniceasca ( sau Universala ) pentru ca ea cuprinde toti credinciosii din toate timpurile si din toate locurile si Apostoleasca pentru ca ea a fost intemeiata de Iisus Hristos si apoi raspandita si organiza de Sfintii Apostoli . Acestia , dupa ce au primit Duhul Sfant , L-au impartasit mai departe , hirotonind episcopi , preoti si diaconi .
Intrarea crestinului in Biserica , adica in Corabia Mantuirii , se face prin taina Sfantului Botez , cand primeste daruri pentru intarirea si cresterea in viata cea noua iar mentinerea in corabie , la adapost de dusmania valurilor acestei vieti , se face prin alte doua Taine . Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie ( Sfanta Euharistie ) . Marturisindu-si pacatele cu credinta si cu pocainta , omul se elibereaza de patimi , iar imparatasindu-se cu Trupul si Sangele Mantuitorul dobandesc iertarea pacatelor , bogatie de daruri duhovnicesti si mostenirea Imparatiei Cerurilor .
Aflati in corabia mantuirii , alaturi de carmaciul ei care este Hristos si de semenii nostri , duhurile rele nu mai au putere asupra noastra si valurile ispitelor si ale incercarilor nu ne pot birui . Cei care se adapa din izvoarele Sfintele Taine ale Bisericii ( Taina Botezului , Taina Mirungerii , Taina Impartasaniei , Taina Nuntii , Taina Preotiei , Taina Spovedaniei , Taina Sfantului Maslu ) nu vor mai inseta nici in aceasta viata , nici in viata de veci . Sfintele Taine sunt astfel “ merindele “ pentru viata cea vesnica fara de care nu se poate mantui .
Biserica are in ea cele mai scumpe comori , pe care le poate “ gusta “ omul in scurta sa trecere pe acest Pamant . Ea ne daruieste Sfanta Liturghie , cea mai aleasa si mai inalta slujba prin care noi il cinstim , il slavim si ii multumim Lui Dumnezeu , in care ne impartasim cu Trupul si Sangele Mantuitorului si in care gasim , prin rugaciune si prin milostivirea Maicii Domnului si a Sfintilor , izbavirea de toate necazurile si incercarile .
Sfanta Liturghie , numita si Jertfa Euharistica a fost intemeiata de insusi Mantuitorul cand , la Cina cea de Taina , a luat painea si , binecuvantand-o , a frant-o si le-a dat-o ucenicilor zicand : “ Luati , mancati Acesta este Trupul meu ; Beti dintru acesta toti , ca Acesta este Sangele Meu , al Legii celei noi, care pentru pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor “ ( Matei 26,28 ) . Hristos se jertfeste vesnic prin Sfanta Euharistie si ne cere iubirea jertfelnica , Liturghia de dupa Liturghie .
Biserica este Lumina noastra , aprinsa din insusi Lumina lui Hristos . Este corabia in care oricine se va urca , avand har , credinta si fapte bune izvorate din credinta ( “ Credinta fara fapte moarta este “ ) , se va mantui .
Sa dam ascultare celor noua porunci Bisericesti , sa iubim virtutea , “ hrana sufletului “ nostru care ne inalta la cer ( “ Traind in virtute , suntem ai lui Dumnezeu “ ) si ne face placuti ai lui Dumnezeu si sa uram pacatul , ucigatorul sufletului nostru .
Sa meditam des la cuvintele Mantuitorului : “ Eu sunt Calea , Adevarul si Viata “ . Asta inseamna : Eu sunt Calea-Biserica , Adevarul-Ortodoxia si Viata-Raiul . Deci , prin Biserica se afla Adevarul cel Unul si apoi Viata cea vesnica care este Raiul ( Eden , Sanul lui Avraam ) .
“ Invredniceste-ne , Doamne , sa ramanem pururea in Sfanta Biserica Ta . Caci in ea stand , in cer ni se pare a sta “

Parintele Justin Parvu : Chemare la Referendum

Iubiţi fii ortodocşi,
Cu multă durere asist, în ultima vreme, la ultimele pătimiri ale Creştinătăţii. Acest cip care vrea să substituie chipul lui Dumnezeu din om este un război la adresa Creştinătăţii şi a persoanei umane, în general. Războiul a început din plin şi ne-a găsit, se pare, nepregătiţi, încât deja am obosit şi suntem istoviţi de atâta confuzie şi polemică pe seama acestui subiect. Dar uităm un aspect, dragii mei. Oare Mântuitorul, când S-a rugat în grădina Ghetsimani să I se îndepărteze paharul pătimirilor, şi nu a fost ascultat, a pierdut? Oare care este biruinţa noastră? Oare nu crucea ne deschide porţile învierii? Am luptat deja până la sânge şi am simţit cuiele piroanelor încât să nu mai putem striga către Tatăl ceresc şi să renunţăm la luptă? Nu este uşor deloc, cum nici Însuşi Mântuitorului Iisus Hristos nu I-a fost. Dar ce a făcut Hristos în vremea pătimirii Sale pe cruce? A ridicat privirea către Tatăl ceresc şi a răbdat toate cu dragoste. De unde mai primea Mântuitorul putere să rabde pe cruce? Din inima iertătoare faţă de toţi cei ce L-au prigonit. Fără aceste două arme, nu putem rezista pe acest front, dragii mei: nădejdea, având ochii aţintiţi asupra Dumnezeului nostru şi dragostea faţă de toţi, şi faţă de cei ce ne prigonesc.
Inamicul a căutat prin mijloace diversioniste şi prin dezinformare să împingă la descurajare atât în forţele noastre, cât şi în viaţa politică şi cea religioasă. Bineînţeles că încrederea noastră nu vine de la nici un partid politic, ci numai de la Părintele luminilor, de unde vine toată înţelepciunea.
Reprezentanţii ţării noastre, care au căpătat voturile acestui popor prin cerşetorie şi de multe ori minciună, au trădat astăzi pe fraţii lor, dându-ne pe mâna vrăjmaşului cip, arma diavolului prin care se urmăreşte o înrobire atât a trupului cât şi a sufletului unei puteri străine, potrivnică Dumnezeului nostru.
Atât de mult ne iubesc conducătorii noştri, încât nu au binevoit să informeze câtuşi de puţin acest popor cu privire la introducerea cipurilor în actele noastre de identitate. Fraţi români, este totuşi identitatea noastră! Cui ne-o vindem? Ce încredere să mai avem în conducătorii noştri când ei, în timp ce noi luptam cu râvnă împotriva paşapoartelor cu cip, au votat „tacit” buletinele cu cip? Să vedem ce argumente ne vor mai oferi acum! Dacă paşaportul era un drept şi nu o obligaţie, oare buletinul tot un drept va fi? Vedeţi cât de mult ţin conducătorii noştri la părerea unui popor? Ce drepturi ne apără ei? Şi ce drepturi mai avem, de fapt?
Dacă e corect şi cinstit ceea ce se face, de ce nu se mediatizează, de ce nu se face cunoscut acestui popor? Aceste probleme capitale, de o importanţă covârşitoare, se dezbat, însă, la întuneric. Oare ce au de ascuns? Oare ce dictatură ni se mai pregăteşte de data aceasta? Port în trupul şi în sufletul meu urmele unei dictaturi comuniste, care s-a arătat ca o fiară spurcată ce nu suferea nici cuvântul Dumnezeu să îl audă. Dacă eram închişi pentru nesupunere faţă de partid, ce aveau cu credinţa noastră? Căci, să ştiţi: În închisori nimic nu-i deranja mai mult decât Dumnezeul nostru şi principalul motiv de tortură de fapt acesta era: „Mai crezi, măi, banditule, în Dumnezeu?”. Dar dacă lupta împotriva Dumnezeului nostru şi a libertăţii noastre era pe faţă, acum vin cu vicleşug, cu crucea şi icoana în mână şi cu diavolul în suflet, pentru că ei sunt vânduţi puterilor străine, banilor şi puterii de stăpânire. După ce că ne-au vândut ţara, acum să ne vândă şi identitatea noastră? Şi de ce să ne-o dăm de bună voie? Ce drepturi îşi arogă ei? Oare ce suflet au avut parlamentarii care au vândut identitatea acestui neam, pentru care şi-au vărsat sângele strămoşii noştri? De ce să o vindem de bună voie pe preţ de nimic, precum odinioară Iuda L-a vândut pe Hristos pe 30 de arginţi? Nu se ruşinează în faţa mormintelor sfinte, ale lui Ştefan cel Mare, Matei Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu şi toţi vajnicii noştri voievozi şi conducători?
Prin urmare, dintre posibilele alternative legale, îndemn poporul: Să cerem referendum! Este pământul ţării noastre, al strămoşilor noştri, care au luptat cu jertfă şi dăruire de sine ca să ne predea nouă acest testament al unei ţări creştine, libere. Avem dreptul să decidem asupra sorţii acestui pământ în care ne-am născut şi asupra acestui suflet, pe care ni l-a dat Dumnezeu şi nu omul. Aici, la mănăstirea noastră, s-au adunat în jur de patru sute de mii de semnături împotriva actelor biometrice. Oamenii vin disperaţi şi îmi cer sfatul. Să cerem de data aceasta referendum! Aşadar vom face tabele cu noi semnături, în care să cerem să ne împotrivim actelor electronice prin referendum! Să semnăm cu convingere sinceră, încercând să mai salvăm ceva din căderea în care ne aflăm. Anul acesta sunt alegeri şi campania electorală deja a început. Toate pregătirile pentru alegeri, toată maşinaţia aceasta în care se folosesc sume enorme de pe spinarea unui popor sărăcit şi minţit, nu este decât un alt scenariu pregătit după ani de cârdăşie murdară cu interese străine poporului nostru.
Cu toate că ne aflăm într-o situaţie anevoioasă, nimeni nu explică poporului – nici presa, nici televiziunea, nici predicile din faţa sfântului altar – adevărul care stă în spatele acestor lucruri. Toţi au ajuns la o tăcere asemenea unei trădări evidente, încât nu în zadar spune Psalmistul: „Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.” (Psalmi 13:3) Împingerea acestui popor spre păgânism, spre necredinţă, şi în acelaşi timp spre pierderea identităţii lui şi înstrăinare de obiceiurile şi tradiţiile lui, cât şi înrobirea faţă de nişte concepţii străine care nu ne-au aparţinut niciodată nouă, românilor, şi nici ortodocşilor, va aduce numaidecât judecata aspră a lui Dumnezeu asupra noastră. Şi cu cât vom fi noi mai laşi, cu atât şi mustrarea va fi mai aspră.
Aşadar, fiecare creştin botezat în numele lui Iisus Hristos este dator să îşi apere credinţa cu preţul vieţii, fără să aştepte dispoziţii oficiale. Ci, temându-ne mai cu seamă de judecata lui Dumnezeu decât de a oamenilor, să facă fiecare după puterea sa tot ce îi stă în putinţă, să lupte împotriva instaurării acestui nou sistem de dictatură!
Am spus-o şi o repet: Atunci când nu va mai fi cine să apere credinţa predată de însuşi Sf. Apostol Andrei, acea credinţă e moartă, după cum moartă va fi şi soarta acelui popor. Noi am încercat, aşa nevrednici cum suntem, să păstrăm neştirbită predania Sf. Apostol Andrei, care a sfinţit cu picioarele sale pământul acestei ţări, propovăduind Evanghelia păcii. Noi altă predanie nu vom primi decât aceasta. Şi înger din cer de ar veni să ne spună că Sf. Andrei s-a înşelat când ne-a învăţat creştinismul, noi nu îl vom primi, ci ca un lepădat şi spurcat îl vom socoti. Nu osândim pe nimeni care trăieşte paşnic în credinţa lui, chiar dacă este potrivnică Evangheliei lui Hristos, ci numai pe aceia care încearcă cu neruşinare să ne schimbe nouă credinţa pecetluită cu Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dacă alţii s-au spălat pe mâini de sfânt Sângele Lui, noi binevoim mai degrabă să ne spălăm în Sângele Lui şi să ne îmbrăcăm în cămaşa Lui, în care ne-am şi botezat.
Fraţi români, nu sfâşiaţi cămaşa lui Hristos! Nu vă spălaţi de Sângele cu care El ne-a pecetluit şi ne-a făcut moşteni Împărăţiei Lui.
Ci mai degrabă să ne rugăm ca prin rănile Lui să se tămăduiască rănile noastre; prin sângele Lui să se curăţească sângele nostru; ca prin capul Lui cel aplecat pe Cruce, să se înalţe capetele noastre pălmuite de cei potrivnici; ca prin sfintele Sale mâine pironite de cei fărădelege să ne tragă şi pe noi din prăpastia pierzării, precum Însuşi a făgăduit.
Aşadar nu prin forţele noastre stinse vom nădăjdui, ci în puterea Dumnezeului nostru, a Căruia este cinstea şi slava, în veci. Amin!
Arhim. Justin Pârvu, Mănăstirea Petru Vodă1 aprilie, la prăznuirea Sf. Cuv. Maria Egipteanca

Ecumenismul

" Siliti-va sa paziti unitatea Duhului , intru legatura pacii . Este un singur trup si un singur Duh , precum si chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre . Este un domn , o credinta , un botez , un Dumnezeu si Tatal tuturor , Care este peste toate si prin toate si intru noi toti "

( Efes. IV , 3-6 )

Prin ECUMENISM sau MISCARE ECUMENICA intelegem tendinta manifestata in lumea crestina a secolului XX de unire a tuturor Bisericilor , pentru a se ajunge la " o singura turma si un singur pastor " .

Aparuta initial in sanul Protestantismului , dorinta de refacere a unitatii Bisericilor a gasit ecou favorabil si in randul Bisericilor Ortodoxe si Romano-Catolice . Miscarea ecumenica s-a conturat sub acest nume , in chip pregnant , din 1920 , si isi are radacinile in initiativele si actiunile intreprinse in lumea anglicana si protestanta din a doua jumatate a secolului XIX-lea . Miscarea ecumenica a avut doua ramuri principale :

1)Gruparea crestinismului practic Viata si Actiune

2)Gruparea doctrinara Credinta si Organizare ( referitoare la doctrina )

La 22 august 1948 la Amsterdam , in Olanda s-a intemeiat " Consiliul Ecumenic al Bisericilor " prin fuzionarea celor doua grupari . Statutul prevede : " Consiliul Ecumenic al Bisericilor ( CEB ) , este o asociatie frateasca de Biserici , care primesc pe Domnul Iisus Hrisos ca Dumnezeu si Mantuitor... " .

Sfanta Euharistie

« Luati mâncati, acesta este Trupul Meu…beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsã spre iertarea pãcatelor » (Matei 26, 26-28)

« Cel ce mãnâncã Trupul Meu si bea Sângele Meu are viatã vesnicã si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi» (Ioan 6, 54)

Cuvântul « Euharistie » vine din limba greacã si înseamnã « multumire » .
Este Sfânta Tainã prin care, sub forma pâinii si a vinului, credinciosul se împãrtãseste cu Trupul si Sângele Domnului, prezente în mod real prin prefacerea elementelor la Sfânta Liturghie.
Este cea mai importantã dintre Sfintele Taine, în sensul cã, dacã prin celelalte Taine crestinul primeste harul divin într-un sens limitat, prin Sfânta Împãrtãsanie primeste însusi Izvorul harului, care este Hristos.
Aceastã Sfântã Tainã poartã mai multe denumiri : Euharistie, Împãrtãsanie, Cuminecãturã, Cina Domnului, Frângerea pâinii.
Sãvârsitorul este episcopul sau preotul, ca urmasi ai Sf. Apostoli care au primit permisiunea si porunca de a o sãvârsi, prin cuvintele : « Aceasta sã o faceti întru pomenirea Mea » (Luca 22, 19).
Primitorii sunt membrii Bisericii care s-au pregãtit, au trecut prin Taina Spovedaniei si au primit dezlegare de la duhovnic. Nu pot primi Sfânta Împãrtãsanie crestinii neortodocsi chiar spovediti, pentru cã primirea Euharistiei este identicã cu mãrturisirea completã a credintei propovãduitã de Biserica Ortodoxã. Practica intercomuniunii, adica a împãrtãsirii unor crestini de alte confesiuni, nu este permisã în Biserica noastrã, întrucât Împãrtãsirea este culmea si expresia deplinãtãtii, integritãtii de credintã.
Pentru sporul dudovnicesc al credinciosului, Biserica recomandã împãrtãsirea frecventã (respectându-se întotdeauna pregãtirea necesarã) si cere împãrtãsirea minimã în cele patru posturi din an.
Efectele împãrtãsirii sunt :
- unirea realã cu Hristos, conform promisiunii Sale :« Cel ce mãnâncã Trupul Meu si bea Sângele Meu rãmâne întru Mine si Eu întru el » (Ioan 6, 56).
- curãtirea de pãcate si progresul în viata spiritualã, conform formulei de împãrtãsire : « Se împãrtãseste robul lui Dumnezeu … spre iertarea pãcatelor si viata de veci » (Liturghia Sf. Ioan Gurã de Aur).
- fãgãduinta Învierii si a vietii de veci : « Cel ce va mânca din pâinea aceasta (Euharistie) nu va muri în veci » (Ioan 6, 51).
Pentru cei ce se împãrtãsesc cu nevrednicie efectul este osânda, conform cuvintelor Sf.Ap.Pavel : « Sã se cerceteze omul pe sine si asa sã mãnânce din pâine si sã bea din pahar . Cãci cel ce mãnâncã si bea cu nevrednicie, osândã îsi mãnâncã si bea, nesocotind Trupul Domnului » (I Corinteni 11, 28-29).
Prefacerea pâinii si a vinului în Trupul si sângele lui Hristos la Cina cea de Tainã si în orice Sfântã Liturghie este un mister de nepãtruns în întelesul si în modul înfãptuirii lui ; cãci mister este nu numai felul de a fi al lui Dumnezeu, ci si orice lucrare a Lui asupra creatiei.

Biblia are cuvinte pline de viaţă şi speranţă

Biblia sau Sfânta Scriptură sau Cartea Cărţilor sunt multe denumiri a ceea ce înseamnă de fapt Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu a vorbit oamenilor. Oamenii au scris. Dumnezeu are cuvinte ale vieţii veşnice. Cuvintele sale cuprind adevărul veşnic. Dumnezeu se foloseşte de modul cel mai simplu, cel mai vechi şi cel mai răspândit de comunicare. Toate popoarele sunt formate din indivizi care s-au găsit împreună, s-au înţeles cu ajutorul cuvintelor comune. S-au format diferite limbi. Dar importanţa cuvintelor rămâne aceeaşi. Dumnezeu cunoaşte toate limbile. El comunică prin cuvinte cu noi. El ne dă cuvinte frumoase, înţelepte. El ne aduce prin cuvinte bucurie. Cuvintele sale adresate oamenilor de-a lungul timpului au fost strânse într-o singură carte – Biblia. Tot ce au aflat oamenii despre Dumnezeu, tot ce au simţit ei cu Dumnezeu este scris în Biblie. Biblia este o carte a vieţii, cuvintele ei pot prinde viaţă, pot distruge, ele au o putere nemăsurată. În Biblie sunt transmise mesajele lui Dumnezeu şi ea descrise moduri de transpunere a acestor mesaje în viaţa oamenilor. Biblia ne dezvăluie şi faptul că prin Iisus cuvântul (logos) s-a făcut om. Căci Isus a arătat că cuvintele pot tămădui. Prin mesajul şi faptele sale oamenii pot spera că vor ajunge în împărăţia lui Dumnezeu.

Proorociile Cuviosului Lavrentie de Cernigov

Stareţul Lavrentie, cel ce dobândise din belşug Duhul lui Dumnezeu, vorbea adesea cu fiii săi duhovniceşti despre ultimele timpuri, prevenindu-i că trebuie să fie atenţi şi veghetori, deoarece Antihristul este aproape.
Părintele spunea că va fi un război a toată lumea, încât nimeni şi nimic nu va rămâne, decât doar prin văgăuni.
Se vor lupta şi vor rămâne doar două sau trei state şi vor hotărî: „Haideţi să alegem un singur împărat pentru toată lumea. Şi îl vor alege".
In ultimele timpuri, adevăraţii creştini vor fi deportaţi, iar bătrânii şi neputincioşii vor fugi după dânşii.
Despre Antihrist, stareţul, luminat de Duhul Sfânt, spunea: „Va veni timpul când vor umbla după semnături pentru un singur împărat pe pământ. Şi toţi oamenii vor fi înscrişi. Vor merge prin case, iar acolo vor fi soţul, soţia, copiii. Atunci soţia va încerca să-şi convingă soţul: «Hai să semnăm, avem copii, doar nu le vei mai putea cumpăra nimic». Dar soţul va spune: «Tu fă cum vrei, dar eu sunt gata să mor şi pentru Antihrist nu voi semna»".
Iată ce tablou cutremurător oferă viitorul!
„Va veni timpul, spunea cuviosul părinte Lavrentie, când şi bisericile închise vor fi restaurate nu numai în exterior, dar vor fi amenajate şi în interior. Vor auri cupolele bisericilor şi ale clopotniţelor. Iar când vor încheia totul, va veni acel timp când se va înscăuna Antihristul. Rugaţi-vă ca Domnul să ne dea timp să ne întărim pentru că ne aşteaptă vremuri înfricoşătoare. Şi vedeţi cu câtă viclenie se pregăteşte totul? Toate bisericile vor fi mai frumoase ca niciodată, dar nu va putea intra nimeni în acele biserici.
Antihrist se va încorona ca împărat la Ierusalim într-o splendidă biserică cu participarea preoţilor şi a Patriarhului.
Orice om va putea veni şi pleca din Ierusalim fără nici un fel de oprelişti. Să vă străduiţi sa nu mergeţi pentru că totul va fi spre ademenire şi înşelare.
Antihrist se va trage dintr-o fată evreică desfrânată, având douăsprezece generaţii de desfrânare. Copilul va fi foarte capabil şi deştept, mai ales de atunci de când, fiind foarte mic, de doisprezece ani, plimbându-se cu mama lui prin gradină, se va întâlni cu satana, care ieşind din însăşi bezna întunericului, va intra în el. Băiatul se va cutremura de frică, dar satana îi va spune: «Nu te teme, te voi ajuta». Din acest copil se va coace în chip de om Antihrist.
La încoronarea lui, când se va citi Simbolul de credinţă, el nu va permite să fie citit corect: unde vor fi cuvintele «lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu» se va recunoaşte numai pe sine.
Atunci Patriarhul va exclama: «Acesta este Antihrist!» şi Patriarhul va fi ucis.
La încoronare Antihrist va purta mănuşi şi când le va scoate, pentru a-şi face cruce, Patriarhul va observa că la degete nu are unghii, ci copite, lucru ce îl va încredinţa că este Antihrist.
Vor veni din cer proorocii Enoh şi Ilie, care vor spune tuturor că a venit Antihrist: «Acesta este Antihrist, să nu credeţi în el». Acesta îi va ucide pe prooroci, dar aceştia vor învia şi se vor înălţa la cer."
Monahia Evlampia, în casa căreia a trăit sfântul, în timp ce mănăstirea era închisă, a păstrat în amintire următoarele: "Era în anul 1939. Părintele a discutat o noapte întreagă. Nu am putut să pricep cu cine a discutat. Nu am îndrăznit să intru şi să văd. Dimineaţa părintele a spus: «Maică, am avut musafiri şi tu ai fost martoră». Atunci am întrebat: «Pe cine?». Stareţul a răspuns cu bucurie: „Proorocul lui Dumnezeu Ilie şi dreptul Enoh. Ei au discutat cu mine despre ultimele încercări ale lumii, despre Rusia, despre împăratul ortodox şi despre Antihrist. Ei au mai spus că va veni să stea de vorbă cu mine Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul»".
In anul 1949, noaptea, sfântul stareţ Lavrentie s-a învrednicit de vizita Evanghelistului Ioan Teologul. Era pe data de 26 septembrie pe stil vechi. Ei au discutat aproape şapte ore. Sfântul Evanghelist a completat cele spuse de proorocul Ilie şi dreptul Enoh şi i-a mai spus şi despre arătarea Crucii Domnului, despre învierea morţilor şi înfricoşata judecată a lui Hristos.
Antihrist va cunoaşte toate vicleniile diavoleşti şi va face false minuni. Pe el îl va asculta şi îl va vedea, în acelaşi timp, întreaga lume. Sfântul lui Dumnezeu, mărturiseau arhiepiscopul Simon, arhiepiscopul Teodosie, episcopul Iacob şi arhimandritul Teofan, spunea: „Fericit şi preafericit va fi omul care nu va dori şi nici nu va vedea faţa spurcată a lui Antihrist. Cine va vedea şi va asculta cuvântul hulitor de Dumnezeu a lui Antihrist, făgăduinţele pentru toate bunurile pământeşti, acela va fi ademenit şi va merge cu închinăciune înaintea lui şi împreună cu el va pieri şi va arde în focul cel veşnic".
Ei l-au întrebat pe părintele: „Cum vor fi toate acestea?". Stareţul a răspuns cu lacrimi: „în locurile cele sfinte va fi necurăţia pustiirii şi se vor arăta mârşavii ademenitori ai lumii care vor înşela oamenii ce s-au lepădat de Dumnezeu şi care vor săvârşi false minuni. După ei se va arăta Antihrist şi toată lumea îl va vedea deodată". Părinţii l-au întrebat pe sfânt: „Unde? In locurile sfinte? In biserică?". Cuviosul a răspuns: „Nu în biserică, ci în fiecare casă. In colţul unde stau acum sfintele icoane vor sta maşini ademenitoare, care vor înşela oamenii. Mulţi vor spune: trebuie să vedem şi să auzim noutăţile. In aceste noutăţi se va arăta Antihrist".
„Pe oamenii răi îi va însemna cu peceţi. Creştinii vor fi urâţi. Vor începe ultimele prigoane împotriva sufletului creştinesc care va refuza pecetea satanei. Prigoanele vor începe la Ierusalim, iar apoi în toată lumea se va vărsa ultima picătură de sânge pentru Numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre voi mulţi vor vedea acele timpuri înfricoşătoare.
Peceţile vor fi în aşa fel încât se va vedea cine a primit-o şi cine nu. Creştinul nu va mai putea nici cumpăra şi nici vinde nimic. Dar nu vă întristaţi: Domnul nu îi va lăsa pe fiii Lui... Nu trebuie să vă temeţi! Biserici vor fi, dar creştinul ortodox nu va putea să intre, deoarece acolo nu se va mai aduce jertfa nesângeroasă a lui Iisus Hristos, căci acolo va fi adunătură „satanică".
Pentru această fărădelege, pământul va înceta să mai rodească, iar din cauza lipsei de ploaie se va crăpa peste tot; vor fi asemenea crăpături încât omul va putea cădea în ele. Creştinii vor fi omorâţi sau deportaţi în locuri pustii. Dar Domnul îi va ajuta şi îi va hrăni pe urmaşii Săi.
Evreii, de asemenea, vor fi adunaţi într-un singur loc. Unii evrei, care au trăit cu adevărat după Legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui Antihrist. Ei vor aştepta momentul şi vor fi atenţi la problemele lor. Ei ştiu că strămoşii lor nu L-au recunoscut pe Hristos ca Mesia, dar Dumnezeu le va deschide ochii şi nu vor primi pecetea satanei, ci vor recunoaşte pe Hristos şi vor împăraţi cu Hristos.
Toţi oamenii slabi vor merge după satana şi când pământul nu va mai rodi, oamenii vor veni la dânsul să le dea pâine, iar el va spune: „Pământul nu dă pâine. Eu nu pot face nimic".
De asemenea, nu va fi nici apă, căci toate râurile şi lacurile vor seca. Această nenorocire se va prelungi trei ani şi jumătate, dar de dragul aleşilor Săi, Domnul va scurta aceste zile. In acele zile încă vor mai fi luptători puternici, stâlpi ai Ortodoxiei, care vor fi sub înrâurirea rugăciunii lui Iisus. Domnul îi va acoperi cu harul Său atotputernic şi nu vor vedea acele false semne, care vor fi pregătite pentru toţi oamenii.
Repet încă o dată că nu se va putea merge la acele biserici, pentru că nu va fi harul în ele.
O soră, ascultând această discuţie, a întrebat: „Cum va fi? Nu aş vrea să ajung acele timpuri!". „Tu eşti tânără, ai putea să aştepţi", a spus stareţul. „Este înfricoşător!". „Dar tu să alegi una din două: cele pământeşti sau cele cereşti". „Va fi război, a continuat părintele şi unde va fi război, acolo oamenii nu vor mai fi. Inainte de acest război, Domnul va trimite oamenilor slabi unele boli şi ei vor muri. In timpul lui Antihrist nu va fi moarte.
Al treilea război mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru distrugere".
Sora a spus: „Este bine că va fi război, pentru că unii vor fi trecuţi în rândul mucenicilor".
Părintele a replicat: „Nu, dacă cei credincioşi vor fi udaţi cu sânge, atunci se vor număra cu mucenicii, dar dacă vor fi necredincioşi, atunci vor merge în iad".
„Pot să şi piară unii", a spus sora.
Dar părintele a răspuns: „Pe cei slabi, Dumnezeu îi va lua, iar alţii se vor curăţa prin boli. Unii, care la război îşi vor înmuia păcatele lor în sânge, vor fi număraţi cu mucenicii. Iar pe cei mai puternici, Domnul îi va lăsa să se întâlnească cu El. Până ce nu se va întregi cu cei ce se mântuiesc numărul martorilor lui Dumnezeu, pustiit prin căderea unei părţi a îngerilor, Domnul nu va veni la judecată.
Dar în ultimul timp Domnul îi va trece în ceata îngerilor şi pe cei vii, înscrişi în cartea vieţii,.
„Restaurarea bisericilor va continua până la venirea lui Antihrist şi pretutindeni va fi o frumuseţe nemaipomenită, spunea stareţul. Iar voi să fiţi cumpătaţi cu reparaţiile la biserica noastră, mai ales privind partea exterioară. Rugaţi-vă mai mult, mergeţi la biserică, mai ales la Liturghie, la care se aduce jertfa nesângeroasă pentru păcatele întregii lumi. Spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă mai des cu trupul şi sângele lui Hristos şi Domnul vă va întări.
Domnul este milostiv: acei evrei care vor refuza să primească pecetea lui Antihrist şi vor striga că aceasta este o înşelătorie, iar nu Mesia, se vor mântui".
Părintele discuta cu ierodiaconul Gheorghe, plângea cu amar şi spunea: „Multă preoţime va pieri în timpul lui Antihrist". Părintele Gheorghe i-a spus: „Cum să fac să nu pier, doar eu sunt diacon?". Părintele a răspuns: „Nu ştiu". Atunci diaconul a început să plângă şi căzând la picioarele stareţului îl implora să se roage pentru el, pentru a se feri de iad. Stareţul s-a rugat şi a spus: „Bine, aşa va fi, te vei îmbolnăvi de cap şi vei intra în împărăţia cerurilor".
Cele spuse de stareţ s-au împlinit. Noi îl ştiam pe acest diacon de la Lavra Peşterilor din Kiev. Era un călugăr foarte virtuos. Deodată s-a îmbolnăvit de cap şi în scurt timp a murit.
Părintele plângea deseori cu lacrimi: „Este plin iadul cu sufletele oamenilor... Şi întind şi pe pământ iadul. Toţi demonii vor ieşi şi vor fi în oamenii care nici nu îşi fac cruce, nici nu se roagă, ci doar ucid oameni. Iar uciderea este întâiul păcat. Demonii se vor strădui să ademenească cât mai mulţi oameni cu acest păcat".